economie · 95% credibilitate (Foarte credibil) · 3 surse

Rheinmetall a cumpărat Șantierul Naval Mangalia cu 138 de milioane de euro, la 75% din valoarea de piață, după ce primise de la stat un contract de 920 de milioane pentru patru nave

Șantierul Naval Mangalia a fost vândut pe 9 octombrie 2026 către Rheinmetall Real Estate România SRL, cu 138 de milioane de euro fără TVA, la 75% din valoarea de piață de 184 de milioane, după patru licitații fără ofertanți. În vară, Rheinmetall semnase cu Ministerul Apărării un contract de 920 de milioane de euro, din împrumuturi europene SAFE, pentru patru nave de patrulare care trebuie construite chiar la Mangalia până în 2030, adică în medie 230 de milioane pe navă. Statul deținea 51% din șantier, iar datoriile acestuia erau, în 2024, de circa 400 de milioane de euro.

Faptele-cheie

Ce nu ți se spune

Nu se știe câți ofertanți au participat la a cincea licitație. Prețul obținut este, practic, cel de pornire, ceea ce sugerează că nu a existat supralicitare, dar numărul participanților nu a fost comunicat. Nu se știe cum se împart cei 138 de milioane între creditori și cât ajunge, efectiv, la instituțiile statului. Creanțele depășeau 400 de milioane de euro în 2024, iar grupul Damen deține cea mai mare parte a lor. Nu se cunoaște structura contractului de 920 de milioane: cât reprezintă navele propriu-zise, cât echipamentele, armamentul sau mentenanța. Nu se știe ce rol și ce participație are MSC în proiect și dacă există angajamente obligatorii de investiții și de locuri de muncă în afara construcției celor patru nave. Nu se știe de ce statul, acționar majoritar și viitor client al șantierului, nu a ales o soluție prin care să păstreze controlul asupra activului. Se dispută dacă prețul este unul corect. Pentru un preț prea mic pledează mai multe cifre: vânzarea s-a făcut cu 46 de milioane sub evaluare, sub valoarea medie a unei singure nave din contractul pe care statul îl plătește cumpărătorului, iar cumpărătorul avea deja garantat, prin contractul de stat, motivul pentru care avea nevoie de șantier. Împotriva acestei concluzii stau alte cifre: piața a fost testată de patru ori la prețul întreg și nimeni nu a licitat; procedura a fost aprobată de instanță; prețul este cu 54 de milioane peste valoarea de lichidare, sub care vânzarea nu se putea face; iar șantierul era oprit și în faliment. Ambele lucruri pot fi adevărate simultan: procedura de faliment poate fi corectă, iar rezultatul poate fi totuși unul prost pentru stat. Întrebarea de fond nu e despre ziua licitației, ci despre cum a ajuns un activ în care statul deținea 51% să fie vândut la licitație de faliment.

Întrebările încă deschise

Sursele acestei analize (3)

Alte știri din economie

Toate știrile de azi, cu scor de credibilitate · Cum calculăm scorul

Citește pe ADEVORA